Down.

Mi e greu,pot spune ca ma scufund din ce in ce mai mult,nici nu mai stiu ce sa fac sa fie bine.Vreau doar sa pot sa mai fiu ca atunci...cand era totul APROAPE perfect,pt ca perfect nu o sa fie niciodata.Zilele acelea cand radeai in hohote de mine...radeai doar cand te uitai la mine,nimic mai mult,iti ajungea asta pt o saptamana intreaga.Acum....cand totul este distrus,efectiv este distrus....nu mai raman de cat amintiri,amintiri pe care nu ai cum sa le lasi in urma sau sa le uiti,amintiri GEN-iale....acum...''o sa fie bine''...pentru tine nu mai conteaza.Simplu...stiu sa ies,stiu sa gasesc drumul inapoi,sa parasesc labirintul doar ca mi e frica,nu stiu de ce...poate frica de mine,frica de...sentimente mult prea puternice.Evit drumul bun cat se poate de mult,chiar daca simt ca ma sufoc,simt ca ma sufoc ca nu pot sa iti povestesc orice prostie pe care o fac cand nu esti langa mine...de frica sa nu te deranjeze ceva,de frica sa nu....nu am idee.Si simt ca ma inund...dar nu vreau sa fiu ajutata,vreau sa ies singura din asta,vreau sa mi demonstrez ca mai pot....ca mai pot sa fiu EU.Imi doresc...de fapt nu mi mai doresc nimic,nu vreau sa mi mai doresc ceva.Sunt atat de obosita,simt cum ma topesc,simt cum ajung sa nu mai rezist,probabil este doar de la programul prea incarcat :)). Am descoperit ca la sfarsit,ramai doar tu cu tine,nu mai e nimeni care sa iti sara in ajutor...care sa stea si sa te ascult pana ajunge sa planga odata cu tine...pur si simplu toata lumea dispare,parca ar intra in pamant.Mi ar fi placut sincer...sa povestesc ceva frumos,sa povestesc cat pot fi de fericita:x cat de bine ma simt....ca cel ce citeste sa zambeasca,prin starea mea sa i provoc si lui o stare de fericire...nu sa citeasca si sa mi planga de mila....sa mi spuna:o sa treci tu si peste asta.Da,probabil o sa trec...dar cu cat se depun mai multe ''chestii'' din astea in sufletul meu...cu atat voi ajunge sa fiu din ce in ce mai moale si mai...
Poate daca m ai auzi,poate daca as putea sa ti spun toate astea si inca o tona...ar fi altceva,poate ar fi bine...stiu ca tu m ai asculta doar ca eu nu pot,pur si simplu nu pot.Imi lipseste prietenia ta,grija pe care mi o purtai,odata de mult...serile alea in care imi spuneai ca nu fac bine asa...ca nu rezolv nimic cu asta...chiar daca eu tot ce stiam eu faceam...simteam ca ti pasa,simteam ca nu sunt singura....probabil m am schimbat atat de mult incat nu mai fac nici o greseala...?=)) ce ras ironic.:| cum kkt poti sa mai razi cand plangi? pai nu mai pot...dar ma fortez.Serile alea erau magice,doar pt ca vorbeam vre o 6 ore in continuu...si aveam subiecte....acum...nici astea nu mai sunt...in fine gata.Nu traim in trecut.
Baby are you down down down....

...este fiorul acela infantil,cand buzele tale,acum reci,alteori calde ating ca un fulg de nea buzele mele iesite din comun.Un sentiment profund,ceva atat de fin,atat de diferit...nemaivazut pot spune.Am vrut sa fug,nu m ai lasat,mi ai furat aripile si m ai incuiat,mi ai dat drumul...si am vrut sa plec,sa te las in uram,sa parasesc acel sarut minunat pentru totdeauna.Imi amintesc cu nostalgie primul sarut,acea seara de catifea...cand inghetati pe marginea lacului,dabea puteam vorbii din cauza tremuratului provoca de...``frig``,apropiindu ne incet,s a intamplat....cand m ai atins,mi ai transmis toata caldura din corpul tau..tu,ramand doar cu buzele mele.

Cine nu cade nu se poate inalta.

Am trecut prin timp,fara sa ma mai opresc,fara sa mai respir,nu am mai stat sa incerc sa rezolv lucrurile....am fost ca o vijelie care a lasat doar dezastru. Nu am mai avut chef sa mi pese de cineva sau de ceva.Acum descopar ca toate au luat o intorsatura ciudata,toate s au schimbat...intr un timp foarte scurt,intr un timp in care am fost absenta. Am plecat...pentru ceva timp si acum m am intros dar nimic nu mai e la fel...pauza pe care am luat o mi a facut bine?rau? nici eu nu cred ca stiu...intr un fel bine,am vazut cum pot fi ``prietenii``,cum se schimba oamenii de pe o zi pe alta,am fost ca un simplu observator vazand totul de sus,din alta perspectiva,neparticipand la actiune;intr un fel rau,pentru ca am descoperit ca lumea nu este asa cum pare,nu poate fi cum ti o creezi tu...asta a fost prostia mea si da...acum pot spune ca ``platesc``,platesc cu lacrimi pentru ca am crezut in cele mai dragi persoane mie,in oamenii care daca pateau ceva mi se facea inima cat un purice...dar acum,ma amuza chestia asta,ma amuza din simplul fapt ca nu mi mai pasa si e bine asa,nu ma mai doare...cum ma durea odata. Nu pot spune ca au disparut din inima mea,pentru ca as minti,faza este ca...tot ``ei`` o sa se intoarca,poate maine,poate peste 8 zile,poate peste 3 ani,poate...niciodata...dar totusi stiu ca asa se va intampla,este ceva de moment.
Poate ``TU`` te vei simti...si poate vei incerca sa repari ceva,sau poate se vor simti mai multi.De acum,totul depinde de ``voi``.

[Just stay with me for another Thursday]

[Just stay with me for another Thursday]
Da,pentru ca asa a inceput totul,pentru ca asa ar trebui sa ramana totul mereu...
Spre surprinderea mea...nu mi am mai creat o lume imaginara,o lume in care totul era perfect...pur si simplu am trait in prezent,am trait realitatea,si am facut bine...a fost bine,pana in momentul in care realitatea a devenit atat de reala,in cat totul s a schimbat dupa o zi pe alta,asa deodata nu a mai fost la fel....nu spun ca a fost perfect,a fost ceva(nu pot exprima in cuvinte acest ''ceva'') cu multe defecte pe care am putut sa le ascundem usor,usor pe toate.
Ma gandesc daca ar trebui sa construiesc sfarsitul acela simplu si frumos...despre care spuneam eu la inceput....poate nu este cazul sau poate acum este momentul potrivit.Dar cum as putea lasa ca ziua de JOI sa dispara?Cum as putea sa las sa dispara fluturasii pe care ii simt mereu...cand...cand e langa mine si atat?Cum as puteaa pur si simplu sa l las sa plece?Oare asta trebuie sa fie sfarsitul...sa las totul asa...sa dau cu piciorul la tot ce a fost si este si ar mai putea fi? Stiu doar un singur lucru...nu vreau sa nu l mai simt langa mine,nu vreau sa dispara si ultimul strop de fericire si ramasita de magie.Prababil ma chinui sa mai adun magie,sa o gasesc iar...cu fiecare zi spun ceva de genul:''maine va fi ca inainte,ca atunci cand eram...eram noi si atat'' dar asta dureaza foarte putin pt ca imaginea pe care mi o creez cu noi...cu noi dinainte dispare imediat din mintea mea...imi fuge.Magia...magia o voi gasi numai la el...pentru ca acolo se ascunde,trebuie sa fac ca totul sa fie la fel,sa l fac sa mi mai poata spune:''Neatzaa sunshine,e JOIII''.
Mai stiii??? ''O SA FIE BINE''
Sau nu...trebuie ca eu sa fac sa fie bine...singura,fara ajutor pentru ca eu am stricat tot...eu nu am mai stiut sa fiu tipa...calda si timida care eram odata.Parca deodata m am racit si am devenit atat de nepasatoare cum era el la inceput...nu inteleg de ce s a schimbat asta...pentru ca nu mi place sa fiu asa,nu mi place sa transmit numai sentimente inghetate.
Voi incepe iar...cu imi este dor...si de data asta nu voi mai continua cu nimic.Atat pot spune...simplu...imi este dor,de tine,de noi,de trecut...de tot ce era nou si frumoss.



[primul capitol]

Spune mi o poveste....
A fost odata...O fata...care era frumoasa doar ca nu stia lucrul asta sau nu vroia sa recunoasca si timida incat nu putea sa-si spuna sentimentele.Dar i s-a intamplat ceva...ce a schimbat-o,la inceput totul i se parea perfect,ROZ,fara de defect. Dar in acest timp...un baiat si-a dat seama de faptul ca este ceva special in legatura cu ea,era doar un simplu copil,si asa isi dorea sa ramana.
Fata a trecut de la extaz la agonie cat ai clipi si totul i s-a parut fara rost un timp indelungat.
Dar...si-a gasit un suport moral in acel baiat,si apoi mai multi au aparut care sa o sustina,cei doi au devenit din ce in ce mai apropiati...ea fata la care multi visau dar putini o intelegeau si el baiatul simplu cu ceva special....





Pentru simplul fapt ca nu m as mai plictisii sa citesc aceasta poveste GEN-IALA.Incet incet...ma depaseste oboseala si simt cum toate ideile mi se invartesc in cap,nestiind ce as mai putea scrie si totodata vrand sa mai scriu,inca ceva si inca ceva si dupa inca ceva...si sa zbier,sa auda toti...ca...pur si simplu...TE IUBESCCCC.
Imi pare enorm de rau...ca inca nu am depasit stadiul de...nici nu stiu cum as putea sa i spun...mai bine zis...nu pot sa mi calc pe orgoliu nici acum si sa vin sa te strang in brate si sa imi cer scuze pentru vre o faza de cacat si sa iti spun cate nevoie am de tine....si nu stiu daca voi reusi sa fac asta vreodata.

Neincredere.Dezamagire.Iubire.Ura.

Da...a trecut ceva timp de cand nu am mai scris,pentru ca probabil nu am avut nevoie si ca toate au mers bine,sau cel putin asa am vrut sa para...ca toate merg bine.Nici nu stiu cu ce sa mai incep...atatea sentimente ciudate iar...atatea dezamagiri din parte persoanelor de la care ma asteptam cel mai putin...si oare pentru ce sunt necesare aceste dezamagiri?poate pentru ca mi au deschis ochii si am vazut lumea reala,si fiecare amanunt din ea...cum pot fi toti cei ce se invartesc in jurul meu fara incetare.
Cele mai importante personaje din filmul meu...incetul cu incetul dispar,ori renunta la rol ori nu mai joaca la fel de bine,nu mai invata rolurile...nu mai sunt persoanjele acelea bune care ar fi putut lua oscarul.Filmul meu,pana acum ceva timp era plin de iubire...car acum parca a devenit ura,de zambete din toate partile...care acum parca au devenit lacrimi,de prietenii sincere care acum nu mai sunt nici macar de fatada.
Filmul meu,regizat dupa cum am vrut eu,un film in care se putea atinge perfectiunea,in care, acum...unele secvente sunt mereu pline de lacrimi.

Doar un minut reda mi viata!

Imaginatia mea imi joaca feste,nu stiu ce mai este real...sau inevntat de mine,de imaginatia dubioasa care si a facut aparitia.Cu cat te simt mai aproape de mine,cu atat parca te pierd mai repede....mi ar mai trebuie inca un minut,un minut din cele mai lungi posibile,un minut in care sa mai pot sa iti povestesc si cel mai mic si prostesc lucru care mi s a intamplat,sau...NU.
...acum,simt numai frica...mi e atat de frica,pentru ca "SuperMan" cel disparut...nu mai apare,probabil este doar ascuns...o perioada.
Ochii tai...parca nu mai vorbesc,iar cate o lacrima...pare ca sterge totul,ochii imi ard de plans....si simt cum ma topesc,incetul cu incetul,pana voi ajunge doar o amintire...o veche geniala amintire.
Lumea mea...da,lumea mea este acum in palma ta...posibil ca tu,sa fi strans palma....asa se poate explica totul.
...stiu pur si simplu ca locul meu este acolo,langa tine,simt asta,simt ca orice s ar intampla acum nu pot sa ma dzlipesc de tine...pentru ca esti Tu...forever!
Sunt o mie de ganduri ce ma duc la tine,ma fac sa am in cap un singur important lucru...care nu stiu daca il voi putea uita vreodata.
Incerc sa ascund,incerc sa maschez tot ce simt...si ce se intampla in jurul meu....in ochii mei raman amintirile,iar tu te pierzi...





~Si...tocmai a inceput "down". Fara motiv...fix acum,acum cand chiar am nevoie de melodia asta...~
Only you.

Ceva Pur.

1967-2010.
Mircea Magdalena Anca-Madalina Manole.
De mica...Ea era pentru mine cea mai frumoasa si talentata persoana pe care o vazusem vreodata,a trecut timpul atat de repede in cat nu am avut ocazia niciodata sa mai merg la vre un concert de al ei sau sa o mai pot vedea cum era ea,mereu,cu zambetul ei minunat pe buze...doar acum,cand dormea,am avut sansa sa o privesc,sa o vad extrem de aproape de mine,parea de portelan,frumoasa ca de obicei...pura. Parca ar fi dat sa ne mai arunce un zambet,sa o pastram asa...mereu. Sunt uimita,pentru ca Ea chiar a fost o STEA,a fost CINEVA...si totusi nu mai avea concerte,nu mai aparea la tv...apareau pe sticla numai ''vedete'' venite peste noapte fara nici un strop de talent.
"Fata cu parul de foc"....a fost modelul meu,imi doream nespus sa fiu ca ea. A fost singura VEDETA care ma impresionat mereu...intr un mod extrem de frumos.
"Plec,mi e dor de soare!"

Ceva...nou.

"Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane." – Octavian Paler


Prietenia...ce este prietenia? Ceva frumos,ceva minunat,un joc din care nu mai poti iesii fara rani grave.Prietenia,pot spune ca este ireala,deoarece nu stii cand se termina,nu stii cat dureaza,nu stii daca este adevarata,nu prea stii nimic...poate doar sentimentele tale pentru acea/acel prieten/a,acea prietenie.
Prietenia cred ca este cel mai frumos lucru care ti se putea intampla vreodata.Trebuie so simti ca sa poti fi un prieten adevarat.
Un adevarat prieten este acea persoana care te accepta asa cum esti si te pretuieste fara sa aiba pretentia de a obtine beneficii din partea ta. Un prieten adevarat se bucura alaturi de tine atunci cand ai succes si nu te critica atunci cand gresesti.
In functie de personalitatea noastra reusim mai usor sau mai greu sa ne facem prieteni. Unele persoane pot fi inconjurate de zeci de prieteni, iar altele pot avea doar trei, patru persoane care-i sunt mereu aproape
Din punctul meu de vedere...prietenii se numara pe degete.
Acum mai trebuie sa stii ca unele prietenii dureaza o viata, altele doar o perioada scurta de timp. O sa pierzi si o sa castigi prieteni de-a lungul vietii, insa nu uita sa-i pretuiesti pe toti la fel de mult. Intotdeauna vei avea nevoie sa-ti fie cineva alaturi.

Putem trai fara a purta nici o masca?

In general sunt "eu" tot timpul.
Consider ca oamenii cei mai adevarati sunt cei care nu se mai folosesc de masti sau cel putin ajung sa uzeze cat mai putine. Dar ca sa realizam asta, nu avem alta solutie decat de a ne forma un caracter real din ceea ce dorim sa aratam superficial, fiecare om poarta o masca intr-un anumit context al existentei sale.
Uneori fiindca ne e frica de respingerea celor din jur, fiindca exista foarte multi oameni pe lume care stiu cum ar trebui tu sa fi (dupa parerea lor) iar cand isi dau seama ca nu esti ceea ce ei ar fii dorit sa fi...te abandoneaza.
Alteori ne cream o masca...si ajungem sa ne amagim pe noi insine crezand ca suntem acea persoana.
Dar...exista un anumit moment cand mastile cad...cand jocurile ies la iveala...si cand inimile sunt ranite de cel ce parea fiind inlocuit de cel ce era cu adevarat.
Viata e un continu bal mascat..deci nu exista spectacole care cer masti si spectacole care nu cer masti...pur si simplu viata cere masti....dar daca vrei rup cateva "spectacole" din viata....serviciul, iesirile cu prietenii,PRIETENIA etc.
O masca are doua taisuri: Fie devenim pana la urma ceea ce vrem sa parem formandu-ne o masca(asta este partea buna), fie reusim doar sa ne pierdem in autoinselaciune, si sa ramanem in spatele unei masti toata viata, pierzand orice legatura cu ceea ce suntem sau ar trebui sa devenim.
Msti...roluri pe o scena. Crearea de identitati. Asa suntem chiar si cand nu recunoastem,ascundem ce nu ne place la noi, aratam ce am vrea sa fim, ascundem lacrimi, slabiciuni, uitam cine suntem. devenim alti oameni.
Nu suntem in stare sa convietuim fara masti pt ca ne este greu sa ne acceptam unii pe altii, asa cum suntem.
Ne permitem sa impartim lumea in doua : sunt oameni pe care ii consideram a fi superiori noua ( pe acestia fie ii apreciem , fie ii invidiem) si sunt oameni care din diverse motive par a fi inferiori statutului nostru.(pe acestia fie ii compatimim , fie ii evitam)
Nu ne face placere sa recunoastem cand suntem slabi. Suntem ipocriti si superficiali in anumite situatii. Suntem oameni.















"... greutatea erudiţiei în definirea cuvintelor nu compensează slăbiciunea argumentului în chestiunile mai importante." Francis A. Schaeffer

Iti multumesc pentru tine.

Gen...7.07.2010:x. O zi perfecta. O zi in care am parcurs iar cele 7 luni.
GEN-ial:x 7 luni in care m ai invatat sa fac cu totul alti pasi,m ai invatat ce inseamna sa ti la cineva cu adevarat,mi ai aratat cum sa zbor si sa nu mai cad,mai facut sa descopar cat de frumos este sa zambesc cand te sarut si nu in ultimul rand sa am un zambett din ala maree si idiot de fiecare data cand ma gandesc la tine...posibil sa fie vorba despre ceva magic,numai asa putem spune ca toate cele 7 luni au trecut zburand si au trecut perfect...nu doar asa de dragul de a trece. Da,a fost o zi...mai mult ca perfecta,pentru ca restul zilelor in care am fost cu tine au fost perfecte...deci asta a fost probabil mai speciala,doar din simplul fapt ca au trecut 7 luni:o. Oricum...aici nu este vorba de cele 7 luni,este vorba de NOI...de tine si de mine si de timpul pe care am reusit sa il parcurgem impreuna:x Noi am reusit sa atingem perfectiuna si ce creziii?...doar impreuna putem face asta. Ne a fost atat de simplu,parca stiam ce trebuie sa facem....
Chiar si cand erau fulgere si tunete stiam sa lasam totul perfect...gen,am riscat si a2-a oara si...uite ca de data asta chiar s a miscat ceva...ceva dubios dar geniall de frumos=p~
"Respirr iubiree,mananc iubireee va dau la toti si va molipsesc.:x"
Realizez ca sunt doar dependenta de tine...dependenta care mi a provoci de fiecare data cand te vad,parca nu as mai vrea sa plec de langa tine,nu pot sa ma dezlipesc asa de simplu de tine si din cauza asta trebuia sa fiu mai distanta...sa reusesc sa imi iau ramas bun de la tine la sfarsitul unei zile...din aia...stii tu...perfectaaa.
In timpul zilei sunt tot ceea ce ti-ai dori sa fii, sa fiu. Dar cand vine seara, sunt doar eu cu mine. Atat de straina mie. Am mintea atat de limpede, incat si ultimele ganduri imi sunt singure. Cand iti pierzi si ultima farama de incredere se duce si ultimul dram de imaginatie.
Acum...ma ajuns oboseala atat de tare in cat...am inceput sa plang si sa ma descarc,chiar daca a fost o zi superba,am reusit eu intr o oarecare masura sa o stric,am reusit sa fiu ca deobicei o insensibila....si inca nu pot sa cred ca am lasat sa se intample asta. Si ce crezi?...am inumarat incet pana la 7,calmandu ma cat de cat si gandindu ma ca este Joi si ca iar te voi pute simti langa mine.As vrea sa pot sa nu te mai las sa te desprinzi de mine,sa pot sa iti simt mirosul si sa iti aud vocea,soptindu mi orice prostie la ureche,mereu....














p.s:Te Iubesc.

Doar ce conteaza...

In viata nu conteaza sa tii o evidenta. Nu conteaza cati oameni te cauta , nici cu cine ai avut , ai sau n.ai avut intalnire vreodata . Nu conteaza cu cine te.ai sarutat , ce sporturi faci sau ce tip sau tipa te place . Nu conteaza ce pantofi porti , cum ai parul sau ce culoare are pielea ta , unde stai sau la ce scoala mergi. Nu conteaza ce note ai , bani , hainele sau colegii care te accepta sau nu.
Nu asta conteaza in viata .


In viata conteaza insa pe cine iubesti si pe cine necajesti. Conteaza ce parere ai despre tine . Conteaza increderea , fericirea si compatimirea . Conteaza sa fii alaturi de prietenii tai si sa inlocuiesti ura din tine cu dragostea . Conteaza sa ocolesti gelozia , sa infrangi prostia si sa cladesti increderea . Conteaza ceea ce sunt si nu ceea ce au. Si mai presus de orice conteaza daca prin viata ta influentezi in bine viata altcuiva , asa cum n.a reusit nimeni altcineva s.o faca pe alta cale.
Toate acestea conteaza in viata.

Suflet dezvirginat.

....mai dor de cat mi a fost ieri seara si poate mai putin de cat imi va fi maine dimineata.Ca sa nu iti mai simt lipsa atat de tare,am lasat culorile sa faca dragoste in imaginea ta,rozul pal cu verdele puternic.A fost iubire multa acolo,cu pete aruncate pe nispiul cald.Sufletul meu le a privit de departe...fiind mai timid si atunci cand dragostea lor era val imens peste plaja goala a realitatii noastre, isi astupa ochii cu palmele lui calde.Obrajii ii ardeau de rusine.Dupa ce culorile au incetat sa danseze,au ramas imbratisate pe nisip,lipite fara a rasufla.Sufletul era speriat,dar nu reusea sa si desprinda privirea nici macar o secund de la culorile care acum erau:rozul puternic langa verdele fosofrescent.Am incercat sa mi fur sufletul de acolo,dar el tot de tine era lipit si tu de rozul puternic.Nisipul a devenit cersaf si s a infasurat strans in jurul nostru...trantindu ne in patul moale,culorile ne au sarutat apoi buzele facandu ne sa amortim.Buzele mele roz erau lipite de cele verzi ale tale.Firele de nisip cald ne gadilau...iar noi radeam.Eu,sufletul,tu,culorile.

Stii...

Stii...imi este relativ bine.Nu am nimic...poate doar dor de tine.Un dor din ala...din cauza caruia ma rasucesc noaptea in pat,si din cauza caruia nu pot citi mai mult de 7 randuri,deoarce imi aduce aminte de noi si preferam sa inchid cartea pentru ca citeam in gol.Un dor care creste de fiecare data cand citesc mesajele de la tine.Am impresia ca daca te voi tine in brate o ora si te voi saruta imi va trece....doar ca dupa iar pleci...si este doar o impresie.Niciodata nu voi stii dinainte daca este destul sau este putin ceea ce imi doresc.Atunci cand ramanem doar noi doi...parca nu vreau sa se mai termine.Cu cat te am mai mult langa mine cu atat te vreau si mai mult.In fiecare seara ma gandesc la noi...la noi impreuna...la zilele noastre perfecte.Imi place sa recitesc mereu mesajele de la tine...sa mi le imaginez si sa le traiesc in mintea mea.

Ce ciudat....au trecut doar...3 zile. 3 zile de cand nu te am mai simtit langa mine,3zile de cand nu m ai mai atins,3 zile de cand nu am mai tremurat simtindu ti buzele.

.

Dintre ieri si maine,am ales sa traiesc astazi! :)

Si cerul plange....

Daca fiecare picatura de ploaie si ar spune poveste,lumea ar fi eclipsata....nu ar mai avea povesti.
As iesi afara si as sarii in prima balta imensa de care as da, as urla in gura mare ce mi ar veni in cap,as simti stropii care pica fin pe fiecare particica din corpul meu,as simti cum ploaia ar fi singura care m ar mangai...si as visa.
Lacrimile mele se pot confunda cu picaturile de ploaie,ador ploaia pentru ca ne spala de pacatele gandurilor,o ador pentru ca face parte din mine,ma face sa ma simt libera...ador ploaia pentru k nu imi mai pasa daca traiesc sau exist.
Stau si privesc ploaia,este infinita,parca nu se mai termina....imi trec prin minte toate lucrurile posibile,toate kkt urile...incerc sa ma gandesc,sa ma stabilizez,sa traaiesc in prezeent...nu in vise.Mi am construit o lume a mea...unde totul parea perfect...cel putin la suprafata,dar pe parcurs simt cum ''perfectiunea'' pe care am creeat o se prabuseste.....

Nimic.

Pot spune ca...am intrat in vacanta,acum pot sa dorrrm cat vreau eu si pot sa ma trezesc cand vreau eu si pot sa fac ce vreau eu si gata.
Realizez ca deja s a dus un an...un an important...primul an de liceu,sau inca nu realizez...unn an in care s au intamplat atatea...si bune si rele si cu sens si fara sens.
Sii daaa...a trecut si G.B(gala balurilor) in sfarsit...nu mi pare bine...doar ca acum ma simt mai EU nu mai trebuie sa stau in fiecare week sa ma trezesc devreme sa merg la repetitii si sa stau cocotata pe tocuri,sa fiu cu 8 cm mai inalta....si in plus sa ma chinui sa fiu eleganta,nu este stilul meu.Au fost cateva luni frumoase...care s au dus fara nici un sens,dar asta este trebuie sa stii sa fi competitiv.Soarta a ales pentru mine anul acesta.A ales si bine...dar si foarte rau.Nu mai sunt tipa din septembrie 2009...pot spune ca sunt cu totul alta peroana,pot spune ca am realizat ceva,ca m am maturizat,ca am facut o tona de lucruri la care poate doar visam.


Gen...''Vreau sa le multumesc prietenilor mei,care m au sustinut in toate aceste luni de repetitii si au crezut in mine si mai vreau sa le multumesc parintilor...care nu stiu ce au facut...dar eu le multumesc si ii mai multumesc catelului ca nu ma bagat in seama...si nu in ultimul rand dirigintei mele care a spus ''haideti sa promovam frumusetea'' (dar nu ai voie machiat si aranjat la liceu)si cred ca am multumit suficient....'' =)).
Da...deci cam asa a stat treaba si cu G.B....am promovat frumusetea.


Siii sfarsit de an scolar...a venit vara...da varaa cel mai urat anotimp din punctul meu de vedere,te moleseste,nu ai chef de nimic,esti praf...
Oricum...dupa asa o iarna,vara asta va trece imediat.O sa hibernez toata vara...sa fiu in forte pentru iarna ce vineee:x.
Certuri cu toata lumea...mi s au incins creierii de la caldura.Gen...acum...zac in pat...infierbantata...chiar daca ploaia torentiala dar de vara...dabea s a oprit,am si geamul deschis dar mie tot imi este cald...DAA...urasc vara cum o urasc pe diriga.
Fratimiu doarme langa mine...si eu sunt foarte agitata si ma topesc pe aici...dar asta nu pt ca toata ziua de ieri si toata ziua de alaltaieri inclusiv noapte am dormit....probabil si azi voi face la fel...sau nu.
Ii simt respiratia...si incerc sa ma indepartez tot mai mult deoarece simt ca ma sufoc.Ma sufoc...

Punct.

"Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont." - Konrad Adenauer.

Eu.

Simt ca nu mai simt.
Este o perioada extrem de incarcata si foarte solicitanta care ma oboseste atat de rau...in cat ma face sa imi pierd cheful de tot.
Zilele se consuma repede,asemenea tigarilor.Dimineata cand ma trezesc,imi spun ca azi trebuie sa rad nu sa plang,sa imi imbratisez prietenii,sa nu bag persoanele pe care nu le suport in seama si sa il fac pe EL sa zambeasca.Dar acea zi trece repede,uit sa imi imbratisez prietenii,uit cum as putea sa il fac sa zambeasca si uit sa rad...poate arunc doar un zambet ironic.Incerc de fiecare data sa fac totul sa iasa bine....imi place sa cred ca oamenii au o senzatie placuta cand se gandesc la mine,mereu am incercat prin faptele mele pure sa iasa totul bine.Acest lucru incepe sa imi iasa din ce in ce mai rar,am obosit sa ma zbat fara rost,vreau sa ma retrag...
Voi accepta superficialitatea si minciuna,le voi transforma in adevarul meu.

Maree :x

Da...e Joi...iar.Din pacate nu este o zi de Joi foarte reusita...pot spune ca nici nu mi am dat seama ca a fost Joi.
Maine plec la mare:x si poate asta ma face sa ma simt bine fara sa imi mai pese de ziua de azi.Si parca tot ma macina ceva...ceva?! Ce nu a iesit bine...?
Nepasarea mea...posibil orgoliul meu imens...sau in cel mai rau caz teza la bio.:-@
DA.JOI.MARE.EL....
Ne mai despart doar cateva ore...de mare:x de faptul ca vom sta pe nisip si vom privi rasaritul...impreuna. Si totusi...atunci va fi bine...atunci va fi perfect.
Sau va exista un defect...care poate strica tot. Gen...Eu.

MINUNE.

Azi...Ciaky mi a dat 2 tz.=))

Zambet cald.

Dupa trecerea anotimpului meu preferat....ce ma facea sa tremur si sa respir greu,ma facea sa fiu eu,cea care niciodata nu am incetat sa fiu,trebuie sa ma imprietenesc cu soarele,sa incerc sa fac asta...deoarece nu sunt prea prietenoasa cu ceeea ce nu imi place.
Totul face parte din fiinta lui.Razele orbitoare ale soarelui ii fac ochii intunecati sa straluceasca.Chipul lui emana caldura.Buzele subtiri si rozalii mimeaza un zambet cristalin.Parfumul sau dulce,cel care ma face sa tresar te duce cu gandul la marea agitata ce magaie nisipul fierbinte,intr o incercare disperata de a primi putin din racoarea sa.Lipsit de orice urma de falsitate,cu ochii tulburi.As putea sta sa il privesc minute bune.Fiecare gest, fiecare miscare, fiecare incordere a muschilor fetei....doza mea inepuizabila de fericire.O fericire noua pe care nu trebuia sa o cercetez,nu trebuia sa stau sa ma gandesc daca este real sau nu...pentru ca este mai real de cat se poate vedea.Este o fericire noua,pura ca el si foarte diferita.:x Eu eram dura,plina de durere si lacrimi....iar el a schimbat totul.
Iluzia lui imi face bine si e iar Joi.

Daca timpul...

Daca timpul s ar opri...primul lucru pe care l as face ar fi sa plec la mare pe motorul meu de Martian...:x
Dupa as sta cu tine...pe nisip toata noapte,dimineata trezindu ma in bratele tale cu rasaritul in fata si cu cateva simple vorbe:''Neata raza de soare e JOI'' :x
...ne vom plimba pe malul marii,simtind briza puternica si ascultand cum se sparg valurile in dig.
...imi vei reaminti ca este JOI si eu voi avea pe fata un ''zambet maree si idiot''schimband subiectul...si spunandu ti:''ce tare bate soarele in aceasta zi.''
Dupa...vom observa cum soarele coboara usor in mare...iar linistea se va aseza usor,adormind imbratisati si plini de entuziasm pentru ca...''maine'' va fi din nou JOI.
Dupa...iar Joi,si iar...si iar...pana vom ajunge sa ne plictisim si vom reporni timpul.

Numai pentru noi2 timpul sa se opreasca intr o JOI...si este suficient pentru rezolvarea tuturor chestiilor....:)

O lume.

O lume in care ne iubim si tu o stii,
Ma ai, ma vrei, iar eu, eu te privesc si nu-mi ajunge,
Te simt si nu ma satur, te am si te mai vreau........

7.04.2010

Simt ca fiecare vena e pe punctul de a exploda de durere....sunt uimita petru ca nu am mai simtit de ceva vreme asta....si nici nu vreau sa mai simt..doar ca mi se intampla din nou.
Pur si simplu...s a intamplat totul prea brusc,totul s a schimbat foarte repede....si nu inteleg de ce.....probabil pentru ca acum nu prea mai contez.
Gen...din toate partile apare cate o chestie care ma bruiaza,ma face sa imi pierd iar increderea pe care incepusem sa o am....
Nu stiu daca randurile astea ma vor ajuta cu ceva....posibil doar sa ma faca sa adorm si maine cand ma voi trezi...pentru cateva momente ma voi simti bine...pana sa imi amintesc de ''durere''.
Oricum....si aceasta ''durere''...cred ca este doar o inventie a mea,nu cred ca mi o prooaca oamenii din jur ci doar eu sunt de vina gandindu ma prea mult la persoanele la care tin...relativ este doar un sentiment pe care ti l provoci singur de asemenea ca toate celelalte sentimente. Durerea pe care o simt eu....este mai mult sau mai putin provocata de mine.
Ma ''doare'' atat de tare cand ma gandesc la...multe,nu cred ca mai are rost...
Gen....timpul le va rezolva pe toate si de data asta.

EL si dupa NOI.

Ma simt minunat sa vorbesc despre EL,poate pentru ca,cu ajutorul lui...mi au trecut toate:x si probabil ii sunt datoare,cu multe.Gen la inceput,a fost doar un simplu amic...dupa pe parcurs deveneam din ce in ce mai apropiati devenind chiar prieteni foarte buni...era pentru mine cel mai bun prieten,si ciudat este ca imi este dor de acea perioada....imi este dor de el...asa:x ca fiind cel mai bun prieten al meu...
Nu stiu cum s a intamplat....dar timpul mi a furat acea perioada,si acum...din ''Cei mai buni prieteni'' am devenit EU si EL,NOI.As avea atatea de spus despre omuletul asta:x as putea scrie o carte,m a facut sa simt pentru el ce nu as fi crezut ca pot simti vreodata....cel putin nu pentru el.
Dar...normal el este Andrei...si poate.
In fine...poate multe,a reusit sa ma faca sa vad lumea altfel,in unele cazuri.Nu cred,sincer...nu cred ca as fi trecut atat de ''usor'' peste tot daca nu era EL,pur si simplu....
Dupa ceva timp de prietenie,incepeam sa tremur cand il vedeam la repetitii si cand il simteam langa mine...foarte devreme chiar...el nici macar nu stia de chestiile aste...si totusi dupa s au schimbat toate,vazand ca este indiferent am last o asa...si am inceput o alta poveste,dar nu cu el...o poveste...peste care am trecut datorita lui.
Si a trecut foarte mult...pana am ajuns sa zambesc din nou:x dar de data asta langa EL...Am fost o perioada impreuna....si dupa cred ca m am speriat pentru ca totul era mult prea diferit,era totul mult prea bine...atat de bine in cat m am panicat,m am speriat de simplul fapt ca imi poate fi bine,facand o prostie...renuntand la EL,la NOI....fara sa imi fie usor,poate ca nici nu stiam de ce o fac,dar totusi am facut o.Si dupa...am fost extrem de norocoasa pentru ca am putut sa fac sa fie totul iar la fel de bine....sa fie GEN-ial iar,cum a fost doar de la o simpla zi de JOI.
JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI.
Deci...e minunta:x sa vad cum tremur iar cand sunt cu el.


GEN-ial :x


[primul capitol]

Spune mi o poveste....
A fost odata...O fata...care era frumoasa doar ca nu stia lucrul asta sau nu vroia sa recunoasca si timida incat nu putea sa-si spuna sentimentele.Dar i s-a intamplat ceva...ce a schimbat-o,la inceput totul i se parea perfect,ROZ,fara de defect. Dar in acest timp...un baiat si-a dat seama de faptul ca este ceva special in legatura cu ea,era doar un simplu copil,si asa isi dorea sa ramana.
Fata a trecut de la extaz la agonie cat ai clipi si totul i s-a parut fara rost un timp indelungat.
Dar...si-a gasit un suport moral in acel baiat,si apoi mai multi au aparut care sa o sustina,cei doi au devenit din ce in ce mai apropiati...ea fata la care multi visau dar putini o intelegeau si el baiatul simplu cu ceva special....


Si asa a inceput....si nu vom astepta sa scriem sfarsitul...doar vom continua asa....simplu si frumos:x

30.03.2010

Pot spune ca a fost GEN-ial,am vazut alta lume...am vazut ce inseamna sa suferi cu adevarat si sa te chinui sa traiesti...cu diferite defecte.O lume in care eu nu am mai intrat,pot spune ca am fost protejata de acesta lume...iar acum,cand m am aflat acolo am simtit ca eu chiar am totul si ca ''suferinta'' mea nu este nici pe sfert cat a a celor copilasi.
Sa incep cu inceputul....o simpla zi de Marti in care nu as fi facut ceva nou...s a transformat intr o zi plina de emotii si de multe descoperiri.Am mers cu diriga...eu si inca 4 colegi la un orfelinat,orfelinatul ''Harap Alb'' unde le am dus unor copii pungute cu dulciuri,copii cu foarte mari dificultati.Pe drum am descoperit ca diriga noastra nu era chiar asa de rea cum parea,nu era acea scorpie fara inima care nu avea nici o legatura cu realitatea....este si ea doar un omulet,care pe langa fizica poate oferi si multa iubire si poate face lucrurile cu drag....a fost pur si simplu diferita poate din simplul fapt ca a iesit din liceu...poate ca s a simtit altfel in afara liceului....si poate ca asa este ea de obicei nu ca in timpul orelor unde devine iar ''profa enervanta de fizica,care ne mai ia si pauzele''.....
Am ajuns acolo toti cu zambetul pe buze si am plecat toti cu un defect:)) pot spune ca ceva in noi a fost traumatizat de la ce vazusem...eu una pur si simplu nu am rezistat si am inceput sa plang....pentru ca pana in acea zi eu nu realizam ca am tot ceea ce imi doresc...si ca nu am de ce sa ''sufar'' si pur si simplu trebuie doar sa profit de tot ceea ce mi se ofera...pentru ca am sansa asta...ei din pacate nu o au...si nici nu o vor avea vrodata deoarece starea lor este foarte avansata si nu isi vor reveni niciodata,nu au nici un viitor....
Da...a fost o imagine foarte foarte dura,pentru toti...diriga vorbea cu ei,ii mangaia...era atat de implicata in cat ne a uimit...chiar pe toti.Nu am fi vazut o asa niciodata.
Spre surprinderea mea...cred ca dupa acea zi...am inceput sa apreciez mai mult tot ceea ce am,sau cel putin asta incerc sa fac...pentru ca s a rupt ceva in mine,ceva ce mi a provocat chiar si niste ganduri gen....''mai bine eram eu in locul lor si ei sa fi fost toti ok''...dar asta este impsibil,din pacate.
Si uite asa...o alta simpla zi...s a transformat intr una speciala,plina de emotii,care mereu va ramane tiparita in mintea mea exact ca acea zi de JOI:x.

Ceva Nou.

A trecut ceva timp de cand nu am mai simtit nevoia sa scriu si sa imi mai deschid sufletul asa....pentru ''toti''.Probabil ca asta a fost odata si ca acum nu mai am asa multa nevoie sa fac asta pentru ca sunt mult mai sigura pe mine si pe ceea ce fac.Gen...acum sunt foarte sigura pe ceea ce simt,nu mai e ca acum o luna cand nici macar EU nu mai stiam ce simt.Am reusit sa spun ''STOP'' si sa vad ca totul este bine:xam lasat efectiv totul in urma si am mers inainte fara sa ma mai opresc,acum sper sa urmeze numai lucruri frumoase pentru ca sunt satula numai de urat.

Deja a venit pastele...spun deja pentru ca parca a fugit timpul de mine,gen nici nu imi dau seama cum au putut sa se duca atat de repede saptamanile de la inceputul liceului in care plangeam si spuneam ca nu ma pot acomoda....saptamani care atunci parca nu mai treceau...acum au devenit niste vechi aminitri.Spre surprinderea mea...parca m am acomodat prea ok...parca as mai vrea sa fie ca la inceput,parca imi lipseste ceva....probabil imi lipsesc persoanele noi...cu care sa ma acomodez pentru ca practic asta am facut in tot acest timp.In fine...asta e capitolul ''liceu'' si este cam ciudat ca vorbesc despre asta....oricum...neinteresant.
Poate ca este ciudat doar simplul fapt ca am trecut peste faza de acomodare si ca acum chiar imi place...si imi place pentru ca m am atasat de unele persoane pentru ca liceul la propriu nu cred ca imi va place niciodata :)).
A venit atat de repede primvara...si este posibil sa fie cea mai minunata primavara.

UNDEVA.

Pur si simplu URASC acesc cuvant.

7

Din simplul motiv ca este 7.
Este o cifra care a inceput sa ma bantuie.:))
O cifra pe care am descoperit o intr o simpla zi de Joi,7.01.2010.
O cifra care reprezinta numarul destinului meu.
O cifra care a facut un joc de rummi mai interesant
O cifra care reprezinta luna in care m am nascut.
O cifra care era pe dulapul unei prietene =))
.
.
.
Pentru ca este 7 si atat.



Şapte parc-ar fi o coasă
Mititică, netăioasă...
Şapte zile sunt, surori,
Trec ca şirul de cocori.

Sa nu uiti...

Sunt foarte multe de spus,iar timpul nu imi prea permite...poate din cauza ca este doar 3 dimineata si ma macina atatea.Nu am somn,incerc sa ma grabesc...chiar daca stiu ca dupa ce voi termina de scris nu ma voi putea odihni sau cel putin nu cu cate am pe suflet...
Voi incepe cu ''imi este dor''...si voi continua cu ''regret'' si voi termina cu ''te iubesc,dar poate asa este mai bine''.Nici macar nu stiu cand mi a fugit inima...dar stiu ca a fugit la tine,intr un loc sigur,departe de toate rautatile...
Ar mai fi un singur lucru pe care as mai indrazni sa ti l cer...si pe care nu mi l vei da...pentru ca deja esti prea departe,deja dispari incet incet,de tot...un lucru frumos,simplu,o prietenie...care a fost si trebuia sa mai fi indiferent de ce s ar fi inatmplat....
Sper,ca nu vei vedea aceasta ''scrisoare''....nu stiu de ce, poate pentru ca nu vreau sa te fac sa ti aduci aminte de mine.
E o nebunie curata sa vreau si sa nu pot sa te ating ! Cred ca, daca te as vedea acum, as muri de fericire.
De cate ori am incercat sa fac un pas spre fericire,am cazut...poate din cauza ca imi era frica sa vad ce va urma...poate mi a fost frica de prea multa fericire sau poate stiam ca numai tristetea este de partea mea...si am vrut doar sa te protejez.
Oare cine va mai fi langa mine sa ma trezeasca la realitate??
As vrea sa te sun...dar nu pot,am inteles ca ai vrut sa te las in pace,si inteleg.Cel mai mult duc lipsa converstiilor lungi...in care chiar ma simteam bine,simteam ca sunt eu si ca contez.
Mi a mai ramas ceva....O seara,un parc,un lac,un cer innorat...o zi speciala si o melodie.
Si cate as mai avea de spus,cate ganduri vin siroaie...doar ca sunt presata,este o tensiune enorma acum,aici...sunt presata de prea multe amintiri,de prea multe lucruri chiar GEN-iale...doar ca fara tine,fara noi...chiar si fara prietenia noastra....va fi totul ceva mult prea simplu...pentru mine.

''O sa fie bine''

Aceeasi replica invechita....
Spunem mereu ceva ce ne ridica...ce ne face dupa parerea noastra sa trecem peste,''o sa fie bine'' consider ca e replica mea,cand se intampla ceva...spun asta,chiar daca stiu ca nu va fi chiar bine,nu mereu poate fi bine.
Cad....ma ridic...tot ce imi spun e rabdare si mereu apare aceeasi placa ''O sa fie bine'',o placa care s a uzat,este prea folosita,deja,parca cand spui asta...sti ca nimic nu va mai fi bine...si o spui in continuare cerzand ca...totusi....
Si in momentele in care vreau sa ajut,spun asta,cand se afla cineva intr o situatie neplacuta ii spun simplu ''O sa fie bine''...da de parca ar fi bine daca spun eu asta.Doar ca asa...ti se pare ca treci mai repede peste...ti se pare ca daca spui asta chiar asa va fi.
Simplu...crede in ceea ce spui si...''O sa fie bine''.

Regrete...

Mda...stiam ca asa se va intampla.Stiam ca voi ajunge sa fac asta....pentru ca am stiut ca ceea ce voi face nu va fi bine...si pentru ca nu am gandit indeajuns de mult ceea ce am facut.
In unele situatii este mai bine asa....in alte situatii este extrem de greu....
Probabil...adica sigur,mi a fost frica ca voi suferi iar,cu timpul ma puteam atasa si mai mult de El si am hotarat ca asa va fi bine.Doar ca nu este atat de simplu pe cat am crezut....este poate mai greu de cat m as fi asteptat.
Am spus ceva de genul:[o sa fie bine,o sa fie bine asa,pentru ca cu cat se termina mai repede cu atat suferim mai putin...]dar de unde?:))...
Totusi...acum trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca chiar am pierdut tot ce eram...tot ce eram noi2.


Baby
I know you're hurting right now
Don't worry
I'll be your superman

..................................................
Si totusi....am zburat:x



I can love you like no one can
I can be your superman
just take my hand let's fly away
I promise I'll be there everyday
just close your eyes let's start to fly
I'm gonna love you until I die
Until the day of my death to my very last breath
I'm gonna love you when no ones left.
....................................................
Si cred ca atat.:)

Tomorrow could you die.

Poate ca unor li se va parea ciudat...doar ca este atat de adevarat!

Gen...nu ai idee ce se va intampla maine....si pentru ca nu ai idee iti spui:''maine acelasi prgram,alta zi plictisitoare si obositoare....'' si uiti unele amanunte foarte importante,uiti ca MAINE este o nou zi,ca MAINE poate fi mai bine,ca MAINE vei fi fericit,ca MAINE vei putea dansa,ca MAINE vei putea sta in ploaie,ca MAINE poate vei sta cu EL.....astea sunt printre putinele lucruri pe care le ai putea face MAINE....dar daca va fi prea tarziu?daca pana MAINE.....vei pati ceva?sau daca maine vei pierde pe cineva si va fi prea tarziu pentru tine...va fi prea tarziu,si realizezi ca nu ai putut sa ii spui ''Te Iubesc'' sau ''Nu pot respira fara tine'' sau ''Te Ador'' sau .....o tona de cuvinte GEN-iale care vor provoca un sentiment minunat pentru persoana iubita sau doar pentru un simplu prieten foarte special pentru tine.
Deoarece, toate aceste lucruri le vei realiza cand va fi prea tarziu si cand nu vei mai putea face chiar nimic....
Deci...spune AZI tot ce simti fara nici o retinere,nu sta sa te gandesti daca faci bine sau nu...spune si atat,macar dupa,nu vei mai avea regrete....
P.S:Va Iubesc Baii >:D<

Prea tarziu...

Credeai ca pe tine singuratatea nu te va ajunge,pe tine care ai fi putut avea orice tipa....ma credeai norocoasa ca te am ales pe tine si ma vedeam norocoasa ca te ai oprit la mine.
Ma intrebam de ce,de ce era totul atat de ROZ,de ce era perfect....de ce atata fericire.....Posibil sa fi aflat si tu acum...cum este sa tremuri de dorul cuiva....acum te-a prins putin optimismul in obraji si in gesturi.Imi vorbesti...altfel,dulce,cu gesturi largi, cu mila de tine, cu drag si compasiune pentru vechea de mine.
Gen...am urat minciunile grotesti dar am iubit minciunile pline de speranta,cele care iti dau iluzii sa crezi....nici nu te ai obosit sa minti urat.
Nu mi pot da seamaa...cum iti poate fi dor de ceva ce ai vrut sa uiti....
Cand lumea imi era mai draga, mai infinita si mai mult decat perfecta... Ce s-a ales de lumea mea?
Credeai ca nu o sa te intorci niciodata la ceea ce ai parasit. Nici eu. Mi-am dorit in tot acest timp, mi-am imaginat, am sperat, m-am rugat, dar nu am crezut-o niciodata. Si te-ai intors acum...fara rost...oricum...suferinta mea nu mai exista,am invatat ca cu fiecare sentiment pe care il pierzi revine altul mult mai bun si plin de iubire...chiar pentru o persoana mult mai buna.

''friendship''

Cuvantul prietenie,parca se aude din ce in ce mai rar,se micsoreaza din ce in ce mai mult cu trecere timpului.Acum prietenia o mai gasesti in filme sau in prezent in foarte putine cazuri.Am ajuns sa gasim cele mai frumoase chestii ale vietii doar pe sticla....urat.
Unii isi dau la o parte ''prietenii'' deoarece poate au devenit mult prea importanti sa mai aibe prieteni...altii nu mai au nevoie de prieteni care daca nu pot face ceva pentru tine pe moment....gata se duce toata ''prietenia''....pe langa faptul ca sunt N motive de genul....prin care sa scapi de o persoana pe care nu o numeai prieten ,sunt si situatii in care unii omuleti nu stiu sa isi mai pastreze prietenii din motive de genul....''ei au inteles cu totul gresit ceea ce ai vrut tu sa faci crezand, ca nu ii mai vrei in preajma ta...sau daca ti ai facut inca un prieten nou sau inca 50...inseamna ca pe el l ai dat la o parte''
Da...deci in concluzie...nu stim sa fim prieteni asa cum trebuie,mai mereu trebuie sa fim impinsi de la spate chiar si de persoane straine pentru a face ceva bun pentru un prieten....ce mai poti spune....despre cuvantul prietenie?....doar ca a devenit ceva banal,aproape fara sens.....si spui...''O sa fie bine'' mereu voi avea prieteni pe care sa ma bazez chiar daca eu nu le sunt de ajutor....si odata si odata te va intoarce viata si iti va demonstra ca nu e chiar asa.....[:-j]

Stiluri...

Avem si noi oamenii...defapt unii oameni un stil tampit,gen ''daca eu sufar pentru ca ma parasit o persoana si nu ma mai vrea...sau sufar pentru ca mi a facut ceva o persoana....vai....trebuie sa sufere si aceea persoana neaparat....poi doar eu sa sufar:''....si da...de aici se ajunge la amenintari sau tot felul de porcarii....: pentru ca si deoarece de ce sa sufar doar eu?:-/ dar defapt eu nu stiu ca nu doar eu sufar...ci ca doar eu sufar din cauza acelei peroane....care poate chiar nu a avut intentia sa ma faca sa sufar.Cateodata oamenii nu mai judeca cum trebuie: au in capatana aia numai ''Razbunare....si iar razbunare'' : dar poate daca ar lasa lucrurile asa...ar lasa ttimpul sa le vindece ranile si poate tot timpul ii va pedepsi pe cei care ii fac sa sufere.....
Oricum tot degeaba ii faci rau acelei persoane...deoarece nu se va mai intoarce la tine si nici tu nu te vei simti mai bine daca sufera el/ea.
P.S:Noi putem face o lume mai bune.[:x]

Fake-uri

Gen:

...ce va pot spune despre acest tip de persoane care nu sunt in stare sa aibe propriile idei,care pur si simplu copiaza fara rusine....crezandu se asa,mai mari,mai sus de cat erau,crezand ca daca copiaza vor ajunge idm-ul acelei persoane pe care o copiaza.Acest tip de oameni....au inceput sa ma sperie si in acelasi timp sa ma dezguste:...ce e atat de complicat sa gandesti si tu,sa fi unic,nu sa stai si sa dai copy-paste ca dobitocu la fiecare cuvant....normal ca e mai simplu asa....nu iti lasi neuronu ala sa isi faca treaba.Problema la aceste persoane este ca in momentul in care vad ceva spun:''Vai,asta trebuia sa am eu,eu am vrut primu,lasa ca il iau si eu ca oricum nimeni nu isi va da seama ce xerox sunt,pentru ca vroiam primu...''Bun,daca asa se pune problema...in 2012 sigur vom ''zbura'' ca de....cine c***t sa ne mai suporte.
....incepeti sa ganditi singuri,incepeti sa nu mai copiata ca odata si odata o sa o patiti....[:)].

?

Ce simt?....lasand la o parte sentimentele de iubire...pur si simplu ce simt?Probabil sentimentele de iubire acopera resturile....si le acopera pana in momentul in care gasesti defectul la tot ceea ce a fost perfect un timp anume.Da,sentimentel acestea sunt minunate,dar nu doar ele conteaza,nu trebuie sa credem doar in ele,exista numeroase lucruri pe langa....care asteapta sa le observi,sa le analizezi si sa le pui la socoteala.Trebuie doar sa stai putin si sa vezi cate chestii importante mai exista,posibil unele si mai importante de cat acele sentimente de iubire [:x]
Pe parcurs,vei invata sa vezi tot ceea ce conteaza nu doar ceea ce vrei tu sa conteze.
''Vezi numai ce vrei tu sa vezi''

[7.02.2010]

O seara speciala.Din cerul precum carbunele vedeai cum fulgii de zapada se grabesc sa coboare pe pamant,cu o viteza uimitoare.Turturii extrem de ascutiti inghetau si mai rau pe parcursul acelei seri.Nici macar cablurile de la lumina nu mai putura rezista.rupandu se,astfel orasul parea mai stins ca niciodata.
In centrul orasului,intr o casuta,o fata prirvea pe fereastra din camera ei,nevenindu i sa creada cat de furioasa devenise Iarna.Pusa pe ganduri...toate tipurile de ganduri,de la cele mai rele pana la cele mai bune,imaginare.
Gandurile care o abateau de la tot,nu mai trebuiau gandite,nu acum,nu cand deja nu mai putea face nimic....Stia ca se va chinui sa treaca peste aceasta seara plina de tristete,deoarece ceea ce facuse nu numai ca rani o persoana foarte importanta pentru ea dar s a ranit chiar si pe ea.

''Baby...I know you re hurting right now,
Don't worry...I'll be your SuperMan!''


Din pacate,de aceasta data,aceste versuri nu mai puteau face nimic.
Spre surprinderea tuturor aceasta seara s a incheiat...atunci cand oboseala aparu si totul se stinse...usor,usor.

Ma gandesc sa nu ma mai gandesc.

Voi incepe sa nu ma mai gandesc la fiecare lucru minor peste care dau,nu toate chestiile conteaza,nu mereu trebuie sa stai si sa te gandesti daca aia faci bine sau cealalta o faci prost...fa ceea ce crezi TU ca este bine sa faci in clipa aceea fara sa stai pe ganduri, ca in viitor poate vei regreta...''Doar odata in viata poti sa ajungi unde muntii se opresc''.Trebuie doar sa stii cand trebuie sa te gandesti,trebuie sa faci totul cum vrei tu pentru a nu avea cum sa regreti...mai tarziu.Gen...nu mai ai timp sa te gandesti,nu mai ai timp sa stai sa analizezi fiecare problema....trebuie doar sa...sa faci totul bine.

I am cursed,so never mind.

Vreti sa aflati visul meu secret?
Posibil sa fie ceva ce doar eu as putea creea in mintea mea....totul se rezuma la magie,la felul in care credem noi cu adevarat in ceva.Este un vis in care nu ai cum sa crezi,speri degeaba...fara rost...si totusi ai vrea sa se intample....te gandesti cat de bine ar fi totul daca ai putea...sa iti indeplinesti visul,sa faci cum ai fi vrut tu sa fie totul....a doua oara sa iti iasa perfect.Fara sa-mi dau seama,acest vis...poate deveni o obsesie....poate deveni ceva ce pana nu as putea indeplini sa nu mai ies dintr-o anumita stare...si problema este ca visul meu nu are cum sa se indeplineasca,probabil ca este ceva...ce ma face sa mi dau seama cat sunt de departe de realitate si cat pot sa ma pacalesc singura ca...exista si ceva magic.Visul meu....irealizabil...Sa dau timpul inapoi,cel putin intr-o zi de JOI.[azi ai voie sa crezi ca visul tau se va implini,pentru ca este 7]

O zi Colorata.

Joi....o zi simpla,o zi obisnuita din saptamana,o zi fara importanta s a transformat intr o zi perfecta, doar in cateva minute.

Acum...Joi...mereu va radia o lumina extrem de stralucitoare prin geamurile mele care imi va gadila obrajii si imi va spune:''Neatzaa sunshine...nu uita e Joi'' [:x]

O poveste cu un inceput minunat,care pentru noi are un sfarsit destul de departe,un sfarsit pe care noi doi nu il asteptam.Pretuind fiecare clipa petrecuta impreuna,fiecare sarut,atingere,fiecare "Te iubesc".Totul incepand intr-o simpla zi de Joi.

Ziua noastra,cea care m-a facut sa zambesc,m-a facut fericita.O zi care nu va mai fi niciodata o simpla zi de Joi,prin amintirile care ma leaga de ea.

Posibil...ca aceasta zi va disparea odata cu sfarsitul acestei povesti GEN-iale....posibil aceasta zi va avea de suferit...

Si aceasta este o zi noua,o zi in care a inceput ceva nou si frumos,another love.

Joi...si atat.

[Just stay with me for another Thursday][;x]

......

Atat de complicata este problema aceasta a inselatului. Pana la urma de ce o facem? De ce trebuie sa se ajunga la inselat? De cele mai multe ori,comportamentul se schimba cand nu mai merge relatia.....si atunci, de ce mai ramanem in relatie? Nu ar fi mai simplu sa renuntam din start si sa ne vedem de drum? Sa ne culcam,sarutam cu cine vrem, cand vrem, fara a se mai numi infidelitate.Gen.....de ce inselam cand avem posibilitatea de a nu o face?!
Daca as raspunde cu mintea...as spune ca inselam pentru ca fluturii trebuie lasati sa zboare,pentru ca suntem oameni si pentru ca ne place sa experimentam lucruri noi si sa iesim din anonimat nu sa purtam mereu dupa noi un bagaj cu plictiseala.....
Daca as raspunde cu inima...cred ca daca totusi iubesti,nu inseli.

Crede.

Crede In Zane Si Uita De Zmei [:x]

Gorgeous.

Oare mi se intampla din nou?Oare chiar este asa?Oare va fi bine?Oare...?!
Am de lamurit atatea lucruri cu mine.simt iar ceva frumos,nu mai doare[:x]
Zambesc si sunt uimita cum a venit totul atat de usor....si cum trece totul atat de greu....[8-)]

Oare voi suferi iarr?Oare voi mai avea acea OBSESIE?Oare...?!
Sper doar ca nu voi mai face prostia de a imi creea iar o lume a mea.Trebuie sa treiesc aici,in realitate si nu in acele vise....

Oare chiar este asa?Oare chiar sunt indragostita??Oare....?!
Posibil,cred ca mi se intampla iar...
Este un nou inceput,iar sfarsitul nu va mai fi dureros....voi incerca sa il fac sa fie simplu si frumos.

Feeling.

Ce ciudat este uneori,se intampla lucruri la care nu te ai fi asteptat,gandit sau lucruri peste care ai trecut fara sa iti dai seama....
Gen....intr un timp atat de scurt,toate sentimentele mele s au schimbat,posibil fara a imi da seama sau fara sa vreau sa imi dai seama ca am depasit acel moment....care nu mi dadea voie sa zambesc,am trecut pesteee.
Acum...am luat o de la capat....[:x]
Acum...realizez ca m am ridicat,m am ridicat si este bine asa[:x]a fost o simpla OBSESIE[8-)] care mi a facut mult rau,mi a provocat o suferinta prea imensa.
O sa fie Bineeeeee.
Doar o OBSESIE[:)]

Back..

Dupa o vacantsa lunga,cu multe zambete si cu si mai multe lacrimi,cu multe persoane noi si cu persoanele obisnuite dar foarte speciale:x am revenit,cu un subiect....mai complicat:PRIETENIA.Am descoperit,poate fara sa vreau sau poate fara sa imi dau seama de ce voi face,ca nu toti cei pe care ii crezi prieteni si chiar prieteni prea buni,sunt altfel de cat ai fi crezut tu.Foarte surprinsa,dezamagita....am realizat ca persoana in care aveam cea mai mare incredere,nu este asa cum ar fi trebuit sa fie.Ciudat este faptul ca...nu ma pot detasa de acea persoana chiar daca a spus niste lucruri despre mine care chiar nu mi se par reale[:]si nu inteleg...nu reusesc sa inteleg de ce crede asta,oricum...totul s a dus...cred ca si eu am fost foarte de vina,dar daca nu faceam asta...nu mai aflam adevarul,si ramaneam asa...crezand in acea persoana,si avand incredere deplina..Si ce crezi...? Tot mai bine era sa nu stiu nimic,si sa nu se fi schimbat nimic intre mine si...aceasta peroana,care inseamna enorm pentru mine,doar ca uneori viata este foarte dura....si iti deschide cate un drum,spre tot ce nu ai vrea sa vezi si sa crezi ca este adevarat....Poate acum,ca aceasta persoana dispare incetul cu incetul din viata mea,realizez tot ce a insemnat si realizez ca eram...sau sunt dependenta de tot ce tine de omuletsul acesta,spre surprinderea mea...totul s a terminta foarte urat[:]nu trebuia sa fie asa...nu noi.....


Addicted to U!