Credeai ca pe tine singuratatea nu te va ajunge,pe tine care ai fi putut avea orice tipa....ma credeai norocoasa ca te am ales pe tine si ma vedeam norocoasa ca te ai oprit la mine.
Ma intrebam de ce,de ce era totul atat de ROZ,de ce era perfect....de ce atata fericire.....Posibil sa fi aflat si tu acum...cum este sa tremuri de dorul cuiva....acum te-a prins putin optimismul in obraji si in gesturi.Imi vorbesti...altfel,dulce,cu gesturi largi, cu mila de tine, cu drag si compasiune pentru vechea de mine.
Gen...am urat minciunile grotesti dar am iubit minciunile pline de speranta,cele care iti dau iluzii sa crezi....nici nu te ai obosit sa minti urat.
Nu mi pot da seamaa...cum iti poate fi dor de ceva ce ai vrut sa uiti....
Cand lumea imi era mai draga, mai infinita si mai mult decat perfecta... Ce s-a ales de lumea mea?
Credeai ca nu o sa te intorci niciodata la ceea ce ai parasit. Nici eu. Mi-am dorit in tot acest timp, mi-am imaginat, am sperat, m-am rugat, dar nu am crezut-o niciodata. Si te-ai intors acum...fara rost...oricum...suferinta mea nu mai exista,am invatat ca cu fiecare sentiment pe care il pierzi revine altul mult mai bun si plin de iubire...chiar pentru o persoana mult mai buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu