29 aprilie 2010

Maree :x

Da...e Joi...iar.Din pacate nu este o zi de Joi foarte reusita...pot spune ca nici nu mi am dat seama ca a fost Joi.
Maine plec la mare:x si poate asta ma face sa ma simt bine fara sa imi mai pese de ziua de azi.Si parca tot ma macina ceva...ceva?! Ce nu a iesit bine...?
Nepasarea mea...posibil orgoliul meu imens...sau in cel mai rau caz teza la bio.:-@
DA.JOI.MARE.EL....
Ne mai despart doar cateva ore...de mare:x de faptul ca vom sta pe nisip si vom privi rasaritul...impreuna. Si totusi...atunci va fi bine...atunci va fi perfect.
Sau va exista un defect...care poate strica tot. Gen...Eu.

24 aprilie 2010

22 aprilie 2010

Zambet cald.

Dupa trecerea anotimpului meu preferat....ce ma facea sa tremur si sa respir greu,ma facea sa fiu eu,cea care niciodata nu am incetat sa fiu,trebuie sa ma imprietenesc cu soarele,sa incerc sa fac asta...deoarece nu sunt prea prietenoasa cu ceeea ce nu imi place.
Totul face parte din fiinta lui.Razele orbitoare ale soarelui ii fac ochii intunecati sa straluceasca.Chipul lui emana caldura.Buzele subtiri si rozalii mimeaza un zambet cristalin.Parfumul sau dulce,cel care ma face sa tresar te duce cu gandul la marea agitata ce magaie nisipul fierbinte,intr o incercare disperata de a primi putin din racoarea sa.Lipsit de orice urma de falsitate,cu ochii tulburi.As putea sta sa il privesc minute bune.Fiecare gest, fiecare miscare, fiecare incordere a muschilor fetei....doza mea inepuizabila de fericire.O fericire noua pe care nu trebuia sa o cercetez,nu trebuia sa stau sa ma gandesc daca este real sau nu...pentru ca este mai real de cat se poate vedea.Este o fericire noua,pura ca el si foarte diferita.:x Eu eram dura,plina de durere si lacrimi....iar el a schimbat totul.
Iluzia lui imi face bine si e iar Joi.

6 aprilie 2010

Daca timpul...


Daca timpul s ar opri...primul lucru pe care l as face ar fi sa plec la mare pe motorul meu de Martian...:x
Dupa as sta cu tine...pe nisip toata noapte,dimineata trezindu ma in bratele tale cu rasaritul in fata si cu cateva simple vorbe:''Neata raza de soare e JOI'' :x
...ne vom plimba pe malul marii,simtind briza puternica si ascultand cum se sparg valurile in dig.
...imi vei reaminti ca este JOI si eu voi avea pe fata un ''zambet maree si idiot''schimband subiectul...si spunandu ti:''ce tare bate soarele in aceasta zi.''
Dupa...vom observa cum soarele coboara usor in mare...iar linistea se va aseza usor,adormind imbratisati si plini de entuziasm pentru ca...''maine'' va fi din nou JOI.
Dupa...iar Joi,si iar...si iar...pana vom ajunge sa ne plictisim si vom reporni timpul.

Numai pentru noi2 timpul sa se opreasca intr o JOI...si este suficient pentru rezolvarea tuturor chestiilor....:)

O lume.

O lume in care ne iubim si tu o stii,
Ma ai, ma vrei, iar eu, eu te privesc si nu-mi ajunge,
Te simt si nu ma satur, te am si te mai vreau........

7.04.2010

Simt ca fiecare vena e pe punctul de a exploda de durere....sunt uimita petru ca nu am mai simtit de ceva vreme asta....si nici nu vreau sa mai simt..doar ca mi se intampla din nou.
Pur si simplu...s a intamplat totul prea brusc,totul s a schimbat foarte repede....si nu inteleg de ce.....probabil pentru ca acum nu prea mai contez.
Gen...din toate partile apare cate o chestie care ma bruiaza,ma face sa imi pierd iar increderea pe care incepusem sa o am....
Nu stiu daca randurile astea ma vor ajuta cu ceva....posibil doar sa ma faca sa adorm si maine cand ma voi trezi...pentru cateva momente ma voi simti bine...pana sa imi amintesc de ''durere''.
Oricum....si aceasta ''durere''...cred ca este doar o inventie a mea,nu cred ca mi o prooaca oamenii din jur ci doar eu sunt de vina gandindu ma prea mult la persoanele la care tin...relativ este doar un sentiment pe care ti l provoci singur de asemenea ca toate celelalte sentimente. Durerea pe care o simt eu....este mai mult sau mai putin provocata de mine.
Ma ''doare'' atat de tare cand ma gandesc la...multe,nu cred ca mai are rost...
Gen....timpul le va rezolva pe toate si de data asta.

2 aprilie 2010

EL si dupa NOI.


Ma simt minunat sa vorbesc despre EL,poate pentru ca,cu ajutorul lui...mi au trecut toate:x si probabil ii sunt datoare,cu multe.Gen la inceput,a fost doar un simplu amic...dupa pe parcurs deveneam din ce in ce mai apropiati devenind chiar prieteni foarte buni...era pentru mine cel mai bun prieten,si ciudat este ca imi este dor de acea perioada....imi este dor de el...asa:x ca fiind cel mai bun prieten al meu...
Nu stiu cum s a intamplat....dar timpul mi a furat acea perioada,si acum...din ''Cei mai buni prieteni'' am devenit EU si EL,NOI.As avea atatea de spus despre omuletul asta:x as putea scrie o carte,m a facut sa simt pentru el ce nu as fi crezut ca pot simti vreodata....cel putin nu pentru el.
Dar...normal el este Andrei...si poate.
In fine...poate multe,a reusit sa ma faca sa vad lumea altfel,in unele cazuri.Nu cred,sincer...nu cred ca as fi trecut atat de ''usor'' peste tot daca nu era EL,pur si simplu....
Dupa ceva timp de prietenie,incepeam sa tremur cand il vedeam la repetitii si cand il simteam langa mine...foarte devreme chiar...el nici macar nu stia de chestiile aste...si totusi dupa s au schimbat toate,vazand ca este indiferent am last o asa...si am inceput o alta poveste,dar nu cu el...o poveste...peste care am trecut datorita lui.
Si a trecut foarte mult...pana am ajuns sa zambesc din nou:x dar de data asta langa EL...Am fost o perioada impreuna....si dupa cred ca m am speriat pentru ca totul era mult prea diferit,era totul mult prea bine...atat de bine in cat m am panicat,m am speriat de simplul fapt ca imi poate fi bine,facand o prostie...renuntand la EL,la NOI....fara sa imi fie usor,poate ca nici nu stiam de ce o fac,dar totusi am facut o.Si dupa...am fost extrem de norocoasa pentru ca am putut sa fac sa fie totul iar la fel de bine....sa fie GEN-ial iar,cum a fost doar de la o simpla zi de JOI.
JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI JOI.
Deci...e minunta:x sa vad cum tremur iar cand sunt cu el.


GEN-ial :x


[primul capitol]

Spune mi o poveste....
A fost odata...O fata...care era frumoasa doar ca nu stia lucrul asta sau nu vroia sa recunoasca si timida incat nu putea sa-si spuna sentimentele.Dar i s-a intamplat ceva...ce a schimbat-o,la inceput totul i se parea perfect,ROZ,fara de defect. Dar in acest timp...un baiat si-a dat seama de faptul ca este ceva special in legatura cu ea,era doar un simplu copil,si asa isi dorea sa ramana.
Fata a trecut de la extaz la agonie cat ai clipi si totul i s-a parut fara rost un timp indelungat.
Dar...si-a gasit un suport moral in acel baiat,si apoi mai multi au aparut care sa o sustina,cei doi au devenit din ce in ce mai apropiati...ea fata la care multi visau dar putini o intelegeau si el baiatul simplu cu ceva special....


Si asa a inceput....si nu vom astepta sa scriem sfarsitul...doar vom continua asa....simplu si frumos:x

30.03.2010

Pot spune ca a fost GEN-ial,am vazut alta lume...am vazut ce inseamna sa suferi cu adevarat si sa te chinui sa traiesti...cu diferite defecte.O lume in care eu nu am mai intrat,pot spune ca am fost protejata de acesta lume...iar acum,cand m am aflat acolo am simtit ca eu chiar am totul si ca ''suferinta'' mea nu este nici pe sfert cat a a celor copilasi.
Sa incep cu inceputul....o simpla zi de Marti in care nu as fi facut ceva nou...s a transformat intr o zi plina de emotii si de multe descoperiri.Am mers cu diriga...eu si inca 4 colegi la un orfelinat,orfelinatul ''Harap Alb'' unde le am dus unor copii pungute cu dulciuri,copii cu foarte mari dificultati.Pe drum am descoperit ca diriga noastra nu era chiar asa de rea cum parea,nu era acea scorpie fara inima care nu avea nici o legatura cu realitatea....este si ea doar un omulet,care pe langa fizica poate oferi si multa iubire si poate face lucrurile cu drag....a fost pur si simplu diferita poate din simplul fapt ca a iesit din liceu...poate ca s a simtit altfel in afara liceului....si poate ca asa este ea de obicei nu ca in timpul orelor unde devine iar ''profa enervanta de fizica,care ne mai ia si pauzele''.....
Am ajuns acolo toti cu zambetul pe buze si am plecat toti cu un defect:)) pot spune ca ceva in noi a fost traumatizat de la ce vazusem...eu una pur si simplu nu am rezistat si am inceput sa plang....pentru ca pana in acea zi eu nu realizam ca am tot ceea ce imi doresc...si ca nu am de ce sa ''sufar'' si pur si simplu trebuie doar sa profit de tot ceea ce mi se ofera...pentru ca am sansa asta...ei din pacate nu o au...si nici nu o vor avea vrodata deoarece starea lor este foarte avansata si nu isi vor reveni niciodata,nu au nici un viitor....
Da...a fost o imagine foarte foarte dura,pentru toti...diriga vorbea cu ei,ii mangaia...era atat de implicata in cat ne a uimit...chiar pe toti.Nu am fi vazut o asa niciodata.
Spre surprinderea mea...cred ca dupa acea zi...am inceput sa apreciez mai mult tot ceea ce am,sau cel putin asta incerc sa fac...pentru ca s a rupt ceva in mine,ceva ce mi a provocat chiar si niste ganduri gen....''mai bine eram eu in locul lor si ei sa fi fost toti ok''...dar asta este impsibil,din pacate.
Si uite asa...o alta simpla zi...s a transformat intr una speciala,plina de emotii,care mereu va ramane tiparita in mintea mea exact ca acea zi de JOI:x.

Ceva Nou.

A trecut ceva timp de cand nu am mai simtit nevoia sa scriu si sa imi mai deschid sufletul asa....pentru ''toti''.Probabil ca asta a fost odata si ca acum nu mai am asa multa nevoie sa fac asta pentru ca sunt mult mai sigura pe mine si pe ceea ce fac.Gen...acum sunt foarte sigura pe ceea ce simt,nu mai e ca acum o luna cand nici macar EU nu mai stiam ce simt.Am reusit sa spun ''STOP'' si sa vad ca totul este bine:xam lasat efectiv totul in urma si am mers inainte fara sa ma mai opresc,acum sper sa urmeze numai lucruri frumoase pentru ca sunt satula numai de urat.

Deja a venit pastele...spun deja pentru ca parca a fugit timpul de mine,gen nici nu imi dau seama cum au putut sa se duca atat de repede saptamanile de la inceputul liceului in care plangeam si spuneam ca nu ma pot acomoda....saptamani care atunci parca nu mai treceau...acum au devenit niste vechi aminitri.Spre surprinderea mea...parca m am acomodat prea ok...parca as mai vrea sa fie ca la inceput,parca imi lipseste ceva....probabil imi lipsesc persoanele noi...cu care sa ma acomodez pentru ca practic asta am facut in tot acest timp.In fine...asta e capitolul ''liceu'' si este cam ciudat ca vorbesc despre asta....oricum...neinteresant.
Poate ca este ciudat doar simplul fapt ca am trecut peste faza de acomodare si ca acum chiar imi place...si imi place pentru ca m am atasat de unele persoane pentru ca liceul la propriu nu cred ca imi va place niciodata :)).
A venit atat de repede primvara...si este posibil sa fie cea mai minunata primavara.

UNDEVA.

Pur si simplu URASC acesc cuvant.