Mi e greu,pot spune ca ma scufund din ce in ce mai mult,nici nu mai stiu ce sa fac sa fie bine.Vreau doar sa pot sa mai fiu ca atunci...cand era totul APROAPE perfect,pt ca perfect nu o sa fie niciodata.Zilele acelea cand radeai in hohote de mine...radeai doar cand te uitai la mine,nimic mai mult,iti ajungea asta pt o saptamana intreaga.Acum....cand totul este distrus,efectiv este distrus....nu mai raman de cat amintiri,amintiri pe care nu ai cum sa le lasi in urma sau sa le uiti,amintiri GEN-iale....acum...''o sa fie bine''...pentru tine nu mai conteaza.Simplu...stiu sa ies,stiu sa gasesc drumul inapoi,sa parasesc labirintul doar ca mi e frica,nu stiu de ce...poate frica de mine,frica de...sentimente mult prea puternice.Evit drumul bun cat se poate de mult,chiar daca simt ca ma sufoc,simt ca ma sufoc ca nu pot sa iti povestesc orice prostie pe care o fac cand nu esti langa mine...de frica sa nu te deranjeze ceva,de frica sa nu....nu am idee.Si simt ca ma inund...dar nu vreau sa fiu ajutata,vreau sa ies singura din asta,vreau sa mi demonstrez ca mai pot....ca mai pot sa fiu EU.Imi doresc...de fapt nu mi mai doresc nimic,nu vreau sa mi mai doresc ceva.Sunt atat de obosita,simt cum ma topesc,simt cum ajung sa nu mai rezist,probabil este doar de la programul prea incarcat :)). Am descoperit ca la sfarsit,ramai doar tu cu tine,nu mai e nimeni care sa iti sara in ajutor...care sa stea si sa te ascult pana ajunge sa planga odata cu tine...pur si simplu toata lumea dispare,parca ar intra in pamant.Mi ar fi placut sincer...sa povestesc ceva frumos,sa povestesc cat pot fi de fericita:x cat de bine ma simt....ca cel ce citeste sa zambeasca,prin starea mea sa i provoc si lui o stare de fericire...nu sa citeasca si sa mi planga de mila....sa mi spuna:o sa treci tu si peste asta.Da,probabil o sa trec...dar cu cat se depun mai multe ''chestii'' din astea in sufletul meu...cu atat voi ajunge sa fiu din ce in ce mai moale si mai...
Poate daca m ai auzi,poate daca as putea sa ti spun toate astea si inca o tona...ar fi altceva,poate ar fi bine...stiu ca tu m ai asculta doar ca eu nu pot,pur si simplu nu pot.Imi lipseste prietenia ta,grija pe care mi o purtai,odata de mult...serile alea in care imi spuneai ca nu fac bine asa...ca nu rezolv nimic cu asta...chiar daca eu tot ce stiam eu faceam...simteam ca ti pasa,simteam ca nu sunt singura....probabil m am schimbat atat de mult incat nu mai fac nici o greseala...?=)) ce ras ironic.:| cum kkt poti sa mai razi cand plangi? pai nu mai pot...dar ma fortez.Serile alea erau magice,doar pt ca vorbeam vre o 6 ore in continuu...si aveam subiecte....acum...nici astea nu mai sunt...in fine gata.Nu traim in trecut.
Baby are you down down down....
