7 iulie 2010

Iti multumesc pentru tine.


Gen...7.07.2010:x. O zi perfecta. O zi in care am parcurs iar cele 7 luni.
GEN-ial:x 7 luni in care m ai invatat sa fac cu totul alti pasi,m ai invatat ce inseamna sa ti la cineva cu adevarat,mi ai aratat cum sa zbor si sa nu mai cad,mai facut sa descopar cat de frumos este sa zambesc cand te sarut si nu in ultimul rand sa am un zambett din ala maree si idiot de fiecare data cand ma gandesc la tine...posibil sa fie vorba despre ceva magic,numai asa putem spune ca toate cele 7 luni au trecut zburand si au trecut perfect...nu doar asa de dragul de a trece. Da,a fost o zi...mai mult ca perfecta,pentru ca restul zilelor in care am fost cu tine au fost perfecte...deci asta a fost probabil mai speciala,doar din simplul fapt ca au trecut 7 luni:o. Oricum...aici nu este vorba de cele 7 luni,este vorba de NOI...de tine si de mine si de timpul pe care am reusit sa il parcurgem impreuna:x Noi am reusit sa atingem perfectiuna si ce creziii?...doar impreuna putem face asta. Ne a fost atat de simplu,parca stiam ce trebuie sa facem....
Chiar si cand erau fulgere si tunete stiam sa lasam totul perfect...gen,am riscat si a2-a oara si...uite ca de data asta chiar s a miscat ceva...ceva dubios dar geniall de frumos=p~
"Respirr iubiree,mananc iubireee va dau la toti si va molipsesc.:x"
Realizez ca sunt doar dependenta de tine...dependenta care mi a provoci de fiecare data cand te vad,parca nu as mai vrea sa plec de langa tine,nu pot sa ma dezlipesc asa de simplu de tine si din cauza asta trebuia sa fiu mai distanta...sa reusesc sa imi iau ramas bun de la tine la sfarsitul unei zile...din aia...stii tu...perfectaaa.
In timpul zilei sunt tot ceea ce ti-ai dori sa fii, sa fiu. Dar cand vine seara, sunt doar eu cu mine. Atat de straina mie. Am mintea atat de limpede, incat si ultimele ganduri imi sunt singure. Cand iti pierzi si ultima farama de incredere se duce si ultimul dram de imaginatie.
Acum...ma ajuns oboseala atat de tare in cat...am inceput sa plang si sa ma descarc,chiar daca a fost o zi superba,am reusit eu intr o oarecare masura sa o stric,am reusit sa fiu ca deobicei o insensibila....si inca nu pot sa cred ca am lasat sa se intample asta. Si ce crezi?...am inumarat incet pana la 7,calmandu ma cat de cat si gandindu ma ca este Joi si ca iar te voi pute simti langa mine.As vrea sa pot sa nu te mai las sa te desprinzi de mine,sa pot sa iti simt mirosul si sa iti aud vocea,soptindu mi orice prostie la ureche,mereu....














p.s:Te Iubesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu