31 mai 2010

Si cerul plange....


Daca fiecare picatura de ploaie si ar spune poveste,lumea ar fi eclipsata....nu ar mai avea povesti.
As iesi afara si as sarii in prima balta imensa de care as da, as urla in gura mare ce mi ar veni in cap,as simti stropii care pica fin pe fiecare particica din corpul meu,as simti cum ploaia ar fi singura care m ar mangai...si as visa.
Lacrimile mele se pot confunda cu picaturile de ploaie,ador ploaia pentru ca ne spala de pacatele gandurilor,o ador pentru ca face parte din mine,ma face sa ma simt libera...ador ploaia pentru k nu imi mai pasa daca traiesc sau exist.
Stau si privesc ploaia,este infinita,parca nu se mai termina....imi trec prin minte toate lucrurile posibile,toate kkt urile...incerc sa ma gandesc,sa ma stabilizez,sa traaiesc in prezeent...nu in vise.Mi am construit o lume a mea...unde totul parea perfect...cel putin la suprafata,dar pe parcurs simt cum ''perfectiunea'' pe care am creeat o se prabuseste.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu