....mai dor de cat mi a fost ieri seara si poate mai putin de cat imi va fi maine dimineata.Ca sa nu iti mai simt lipsa atat de tare,am lasat culorile sa faca dragoste in imaginea ta,rozul pal cu verdele puternic.A fost iubire multa acolo,cu pete aruncate pe nispiul cald.Sufletul meu le a privit de departe...fiind mai timid si atunci cand dragostea lor era val imens peste plaja goala a realitatii noastre, isi astupa ochii cu palmele lui calde.Obrajii ii ardeau de rusine.Dupa ce culorile au incetat sa danseze,au ramas imbratisate pe nisip,lipite fara a rasufla.Sufletul era speriat,dar nu reusea sa si desprinda privirea nici macar o secund de la culorile care acum erau:rozul puternic langa verdele fosofrescent.Am incercat sa mi fur sufletul de acolo,dar el tot de tine era lipit si tu de rozul puternic.Nisipul a devenit cersaf si s a infasurat strans in jurul nostru...trantindu ne in patul moale,culorile ne au sarutat apoi buzele facandu ne sa amortim.Buzele mele roz erau lipite de cele verzi ale tale.Firele de nisip cald ne gadilau...iar noi radeam.Eu,sufletul,tu,culorile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu