Poate ca pentru tine inca am ramas pustoaica aia fara minte,fara un scop precis...care nu stie ce are de facut si ce vrea de la viata!Gresit...ma vad acolo sus,de unde o sa ma privesti...si atat.
Stii?Din cauza ta si a vorbelor tale,am ajuns azi sa iau viata atat de in serios, incat pana si un zambet mi se pare suspect.Ce ai cu mine?De ce ma critici mereu?De ce ma judeci atat de tare daca spui ca ma iubesti?
Iti place enorm sa razi de mine cand intorc capul dupa un bmw sau cand ma port prosteste,ca un simplu copil,cand am vise mari si le impartasesc cu tine pentru ca poate chiar mi as dori sa se intample asa...crezand ca eu chiar sunt un copil,un copil naiv care nu stie cum sa treaca prin viata,printr o relatie.Aduti aminte...cand eram doar prieteni ca si atunci radeai ca iubeam dezinteresat pe cineva spunand ca inca mai cred in basme...si uite...acum cand am ajuns NOI intr un basm?ce faci?de fapt...ce facem?
Vrei sa fiu...asa.Insa tu sti ca eu candva puteam iubii,puteam fii buna,puteam sa-ti fiu aproape...anul acesta, prin care am trecut,ma facut sa ma maturizez atat de tare,stiu sa iau totul altfel...si trec mai usor peste lucrurile care vad ca chiar nu au sens,lucrurile care nu conteaza....dar stai putin,peste basmul in care sunt acum nu pot sa trec,pentru ca conteaza,cat de putin ar insemna pentru tine...pentru altii...eu chiar cred in noi....cred in ce am putea fi...cred ca am putea fi atat de apropiati in cat sa simtim ca numai noi2 mai existam pe planeta.Este adevarat ca sunt momente in care trebuie sa renunti...dar gandeste te,la ce trebuie sa reununti...la toata povestea...sau la ceva din tine,la ceva ce nu isi are rostul,poate ura care s a acumulat pe parcurs...si da,cuvantul asta ma sperie...
I m not a princess...
This aint a fairytale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu