"Ea m-a privit tot timpul cu atentie si pe urma mi-a spus ca printul Andrei, rece si ironic in aparenta, sensibil si chiar sentimental in realitate, seamana cu mine. Apoi:
- Scumpul meu mentor (intaia oara imi spunea acest cuvant), printul e gelos pe Anatol? Mata pricepi mai bine lucrurile astea.
- Cred ca nu.
- Mie mi s-a parut ca-i gelos, cu toate ca n-are motiv. [...]
... Seman cu printul Andrei? Nu stiu. Si pentru ce mi-a spus-o? Ca un argument ca sa-mi placa printul, ori ca motiv pentru care printul ii place ei? Oricum, nu-mi convine sa impart simpatiile ei cu nimeni, nici chiar cu un alter ego al meu! Si nici chiar cu mine insumi... Nu vreau sa tina la calitatile mele, ci, fara nici un discernamant, la mine! Te iubesc pentru ca esti bun; Te iubesc fiindca esti inteligent; Te iubesc fiindca esti frumos: Te iubesc fiindca inseamna ca Te este iubit nu pentru el, ci conditionat, din anumite cauze. O iubire provocata de cauze constiente, de calitati pentru care dictionarul are cuvinte, de insusiri externe; o iubire acordata ca un premiu pentru calitati estetice, morale si intelectuale, o iubire pe care o poti justifica nu este iubire. Si apoi bun, inteligent, frumos poate fi si unul si altul, dar Te sunt numai eu... Si, totusi, stiu ca nu vreau nimic de la ea, ca nu urmaresc nimic, ca nu trebuie sa urmaresc. Ca nu se poate..." Adela de Garabet Ibraileanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu